selenevalentina

lunedì 17 aprile 2017

PASQUA U campanà u cumencia con i rintocchi Che incò, l’è u giurnu de Pasqua. Indonde l’è a fontanna in tu curtile Per bagnase j oci e fasse in signnu de cruse? Indonde l’è a valle verde e grande Che a fa da lettu au turente? Indonde l’è u Dossu, u Pissu D’Oca e u grande castellu Che sempre u me fava compagnia? Indonde l’è u San Pitoccu, con mantellu e capellu Che ai so pé anca adessu u fa da guardia? Indonde l’è a Madunenna de Pinò Con i panetti, el bancarelle e tanta gente? A vitta lontan da Bardi a m’à purtà Ma i ricordi i ne s’en miga cancellà. E allura dai campanà, in tu giurnu de resuression Continua a sunà, che cumme da picenna Me immaginu contenta a fa el curse in tu prà. Che u me paeise, drentu au cò, u gh’è restà.


Scultura di Flavio Nespi MATERNITA’ Aveva detto sì, all’Annuncio e già il dolore nel cuore si celava. Ancora un sì ai piedi della Croce che lo scritto si compiva. Madre a noi tutti è diventata. Maternità che intercede alle nostre preghiere.



       A MESTRA

S’ereno femmene e masci mesturà
ma in classe,ina musca, ne se sentiva miga vurà.
Se scutava con grande attension
e el man “in seconda” l’era a pusision.  
A mestra, l’era a Bianca Morisi
abbastansa severa e miga troppi surisi.
A tutti a scrive, a lese e a contà
con grande pasiensa, l’à insignà.
 Favenu i ponten, el righe dritte, ublique e cucì
e a disiva, che j erena i suldà che j anavena a durmì
In simma ala cattedra, gh era ina scatula, ben sigilà
e a vardaghe drentu, gnisson s’era mai asardà.
A disiva che gh era ina cua e du uricce longhe e chi fava rabì
con culla roba, in giru per tutta a scora u s’arisse finì.
In messu a cui banchi, del belle amicisie j en nasì
e doppu tanti anni ne jen miga finì.
Adessu che ai veci ricordi me piasa turnà
ve giuru che ina curiusità a me restà
a storia da scatula, a sarà sta veira o inventà?